Make your own free website on Tripod.com
CRESTEREA FAZANILOR
PARTICULARITATI BIOLOGICE
FERMA DE FAZANI
REPRODUCTIA LA FAZANI
CRESTEREA PUILOR DE FAZANI
PRODUCTIA DE OUA
HRANIREA FAZANILOR
MALADIILE FAZANILOR
FUNDAMENTAREA PRODUCTIEI

FERMA DE FAZANI

Modele de ferme de fazani

 

Datorită faptului că fazanul nu a fost domesticit, creşterea lui īn captivitate prezintă anumite particularităţi, aşa că sensul de extensiv, semintensiv şi intensiv este cu totul altul decāt cel cunoscut la păsările domestice de fermă.

Comportamentul crescătorului de fazani trebuie să fie unul special, faţă de orice specie sălbatică, să evite stresul de orice fel, care poate avea efecte dăunătoare nebănuite, atunci cānd comportamentul faţă de această specie este brutal, fără menajamente şi precauţii deosebite.

Pentru crearea unor ferme de creştere a fazanilor trebuie ales un loc liniştit, ferit de vānt, bătut de soare, unde iarba se usucă uşor.

Crescătoria de fazani poate fi construită din cărămizi, scānduri sau din pereţi de beton. Fazanii maturi sau aflaţi īn creştere pot fi crescuţi, īn perioada neproductivă, īn crescătorii comune. De obicei, acestea sunt reprezentate de un şopron sau streaşină, īnconjurată din 3 părţi şi vānd o comunicare directă cu o volieră. Voliera se construieşte din plasă de sārmă, cu īnălţimea de 2-2,5m, marginea de sus trebuind să fie răsfrāntă spre interior, pentru a se preveni evadarea păsărilor. Ochiurile plasei pot să aibă dimensiuni de la 2x2cm pe o īnălţime de 1m, iar peste această īnălţime se poate folosi o plasă cu ochiurile de 4x4cm. Īn acest fel, păsările sunt apărate de animalele de pradă şi alţi dăunători. Acoperişul volierei poate să fie realizat tot plasă de sārmă, fixată pe stālpi din lemn sau metal, dispuşi la o distanţă de 4-6m unul de celălalt. Baza construcţiei trebuie să fie din beton, cu o adāncime pe perimetru de pānă la 80 de cm, pentru a nu se permite rozătoarelor sau altor animale de pradă să treacă pe sub plasa de sārmă. Unii crescători de fazani preferă să folosească īn locul plasei metalice, ca plasă de acoperire, o plasă din material sintetic, deoarece īn cazul creşterii unei rase mai bătăioase, atunci cānd se īncaieră, păsările zboară pe verticală şi se pot răni.

Īn perioadele cu vreme mai nefavorabilă, mai ales iarna, fazanii se adăpostesc sub streaşină. Īn aceste voliere comune, fazanii sunt adăpostiţi, de obicei, pe timpul iernii pānă la īnceputul sezonului de īmperechere. Dacă se realizează construcţii mai uşoare, pentru a se evita pătrunderea frigului, este recomandabil ca pe lāngă pereţii volierei, īn afara īmprejmuirii, să fie aşezate baloturi de paie sau rogojini care protejează de frig şi vānt.

Odată cu apropierea anotimpului de īnmulţire, fazanii sunt aşezaţi īn voliere mai mici, aşa numitele cuşti pentru cuibul de ouă. Pentru o familie de fazani este necesară o cuşcă cu suprafaţa de 4-6m2 (2x2 sau 2x3m), iar pentru fazanii cu coada mare este necesar ca această suprafaţă să fie ceva mai mare (4x4 pānă la 5x6m). O parte din volieră se acoperă cu o folie de plastic sau cu rogojini, care o păzesc de vānturi puternice şi de soare.

Masculii sunt foarte agresivi şi iritabili şi se lovesc cu ciocul prin gardul de sārmă. Iată de ce volierele se acoperă, suplimentar, cu un īnveliş opac (din plastic, tablă, PFL, rogojină) la o īnălţime de 45-50 cm de la sol. Īn cazul volierei permanente este preferabil ca aceasta să aibă podele mai calde, din cărămidă sau asfalt, acoperite cu 4-5cm de nisip. Trebuie evitată podeaua din pămānt sau lut deoarece poate o fi o sursă de infestare cu paraziţi, bacterii, mucegaiuri. Īn plus īn timpul iernii sau după ploaie se transformă īn noroi iar păsările capătă o īnfăţişare neatrăgătoare.

Atunci cānd sunt crescute rase de fazani iubitori de căldură şi cānd există şi condiţii climaterice mai uscate, lāngă volieră se ataşează un coteţ de păsări. Pentru fiecare pasăre se alocă 2-3m2 din suprafaţă. Dacă se ia īn considerare natura sălbatică a fazanului, este de dorit ca condiţiile din volieră să se apropie , cāt se poate de mult, de cele din mediul natural. Legătura cu lumea vegetală trebuie să fie extinsă la maximum. Īn fermele mari, terenul este cultivat cu plante, precum lucerna, trifoi, rapiţă, eventual se pot planta şi arbuşti şi copăcei, care să satisfacă instinctul fazanilor de a se ascunde, pe de o parte, iar pe de alta, mărind valoarea decorativă a volierelor: molizi, gutui sălbatic, pin negru, păducel, stejar, salcām.

Volierelor trebuie de asemenea să fie īmpodobite cu ramuri uscate de copaci, bolovani, trunchiuri de copaci, care să le dea animalelor iluzia mediului lor natural.

Īn unele crescătorii se fac nişte voliere uşoare şi mobile, care se mută periodic, o dată la 2-3 zile, dintr-un loc īn altul. Acestea constau dintr-un cadru realizat din scānduri peste care se īntinde o plasă de sārmă. Se dispun la 10-15m una de alta, īn formă de tablă de şah, pe un teren cu o vegetaţie bogată.

Īn fermele mari pentru creşterea fazanilor, cuştile pentru depunerea ouălor se dispun pe cāteva rānduri, cu un coridor de lucru īntre ele. Sub streaşină se pune un cuibar pentru depunerea ouălor īnsă este posibil ca femela să nu-l agreeze şi să-şi facă alt cuib pe pămānt sau īn arbuşti. Pentru a da posibilitatea păsărilor de a dormi la īnălţime de sol, īn cuşcă se pun nişte putini de circa 1m īnălţime. Īn cuşcă se mai pun adăpătoare, un jgheab pentru māncare, o troacă pentru nisip şi alte substanţe minerale, precum şi o lădiţă cu nisip amestecat cu cenuşă, pentru spălare.

Īn fermele pentru vānătoare, care dispun de terenuri īntinse, pe o suprafaţă de 20 m2 se instalează 10 fazani adulţi sau 15 fazani aflaţi īn creştere.

 

Creşterea naturală (sistemul de creştere extensiv)

 

Īn acest sistem, ecloziunea se face īn mod natural, cu cloşti(găini), cu ouă procurate de la făzănării organizate sau ouă recoltate din terenurile de vānătoare, din cuiburile periclitate. Puii, după ecloziune, se cresc īn mod natural, cu ajutorul cloştii adoptive, pānă la vārsta de 60-90 de yil, cānd sunt părăsiţi de cloşti.

Sistemul de creştere cu cloşcă captivă īnlătură neajunsurile creşterii cu cloşti īn libertate. Īn acest sistem, cloşca este īnchisă īntr-o cuşcă (cutie de creştere), avānd dimensiuni de 70x70cm pentru găina cloşcă.

Cutia de creştere este un miniadăpost, īnchisă complet pe 3 laturi şi acoperită, latura a 4-a (faţada) este prevăzută cu stinghii, īn poziţii verticale, la distanţă, astfel īncāt să nu permită ieşirea puilor, astfel că joacă rolul unei „crescătoare artificiale”, care prin cloşcă asigură căldura necesară puilor īn primele zile de viaţă şi īn continuare, pānă ce puii părăsesc cloşca.

Hrana pentru cloşcă se administrează īn faţa laturii prevăzute cu gratii, īn imediata apropiere a acesteia, aşa fel īncāt cloşca să ajungă cu uşurinţă să consume hrana.

          Cutiile de creştere se pot amplasa pe terenuri cu vegetaţie bogată şi valoroasă (lucerniere sau trifoişti cu talie foarte mică – cosite frecvent), care se mută dintr-un loc īn altul, la intervale de cāteva zile.

          Īn jurul cuştilor se amenajează volierele din plasă, cu ochiuri foarte mici (ceva mai mici de 2x2cm), care să nu permită puilor să iasă şi să-i ferească, īn acelaşi timp, de anumite răpitoare.

          Terenul de amplasare a cuştilor este bine să fie pe sole cultivate cu plante care atrag insectele (recomandabil lucerniere sau trifoişti). Locurile alese pot īn pădure, īn poieni sau īn imediata apropiere a pădurilor, sau īn cāmp, sub unii arbori care să asigure umbra necesară.

          Cu o săptămānă īnainte de amplasarea cuştilor īn cāmp, lucernierele vor fi cosite īn fāşii paralele, late de 3-4m, despărţite una de alta de zone de 15-20m, astfel īncāt puii să găsească frunze verzi, crude şi insecte, dar să se şi ascundă īn vegetaţia mică (lucernă sau alte plante).

          Pe măsură ce vegetaţia creşte, aceasta va fi cosită, īn timpul nopţii, cānd puii sunt īnchişi, astfel asigurānd puilor, permanent, hrană naturală (plante verzi, fragede şi insecte) de bună calitate.

          Cutiile de creştere se amplasează pe pajişti, īn rānduri paralele, la 25-30m una de alta.

          Cutiile pot avea pardoseala din plasă de sārmă cu ochiuri foarte mici, iar īn zonele cu precipitaţii foarte abundente, pardoseala poate fi construită din carton asfaltat, iar cutia va fi aşezată pe un strat de nisip, uşor mai ridicat (5-7cm).

Pe o “pajişte de creştere” se grupează, pe cāt posibil, pui din serii apropiate de ecloziune (naturală sau cu cloşti).

          Pe primele 2-3 zile de viaţă, puii sunt ţinuţi īnchişi īn cuşti de creştere sau īntr-o īngrădire de plasă mică, de cāţiva mp, pānă ce īnvaţă să vină la chemarea cloştii. Īn aceste 2-3 zile hrana puilor se administrează lāngă cloşcă, care va chema puii la māncare. Din a 4-a zi puii sunt lăsaţi să caute şi ei hrana, fiind chemaţi pentru consumul tainului de hrană de către īngrijitor. Practic, lăsarea puilor liberi īn pădure şi sălbăticirea acestora se fac la vārste variind de la 60 la 90 de zile, īn situaţia īn care fazanii se cresc pentru popularea fondurilor de vānătoare.

Creşterea īn captivitatea a fazanilor (sistemul semiintensiv)

 

Se practică īn voliere de ouat, īmpărţite īn compartimente cu suprafaţa de 18-20mp pentru fiecare familie formată dintr-un mascul şi 6 femele.

De asemenea. Pot fi folosite “volierele  de grădină”, pentru loturi de 25 de fazani la 100 făzăniţe (raport 1:4), cu suprafeţe de 500-700 mp. Ouăle obţinute de la făzăniţe pot fi incubate natural (cu cloşti) şi puii se cresc cu cloşti captive. Īn cazul īn care creşterea se face pentru popularea fondurilor de vānătoare, puii obţinuţi se vor elibera la 60-90 de zile īn pădure, odată cu fazanii adulţi, dacă fazaneria īşi lasă puii să se obişnuiască cu acestea. Puii vor fi chemaţi de īngrijitor prin fluierături scurte, permanent cu aceeaşi melodie. Seara, pentru culcare, īngrijitorul va īnchide puii să fie cāt mai egal repartizaţi īn fiecare din cutii.

Īn momentul īn care se observă că numărul de insecte pe o anumită parcelă se reduce, cutiile de creştere, cu cloşti şi pui, se mută pe o altă parcelă.

Treptat, pe măsură ce puii devin mai independenţi de cloşti, şi īncep şă doarmă pe crengile unor copaci sau arbuşti (īn interiorul volierei), se reduce numărul de cloşti, cutiile de creştere rămānānd īnsă pe loc (ca locuri de refugiu şi adăpost), iar hrana se administrează ca şi pānă atunci, īn apropierea acestora. După ce se īndepărtează cloştile īn totalitate, hrana se depune īn apropierea cărărilor spre pădure sau chiar īn pădure.

 

Creşterea intensivă a fazanilor

 

Se practică folosind sistemul de creştere pe toată durata vieţii economice a fazanilor. Īn acest sistem, fazanii sunt crescuţi toată viaţa īnchişi īn voliere, hale adăposturi pentru ouat şi pentru iernat. Puii se obţin prin clocit sau prin incubaţie artificială, putānd fi crescuţi natural sau artificial.

Puii pot căpăta destinaţii diferite, cei obţinuţi din loturile de elită se cresc pānă la maturitate pentru īmprospătarea efectivului matcă destinat producţiei.  Altă categorie de pui pot fi crescuţi pentru producerea de carne sau pentru repopularea fondurilor de vānătoare. Popularea fondurilor de vānătoare se face la vārsta de 90 de zile a puilor.

Producţia de ouă a făzăniţelor sălbatice nu depăşeşte 25-30 de ouă, īn timp ce femelele selecţionate pot realiza producţii de 65-80 de ouă/cap/sezon de ouat.